Istoriea magnetilor

Fascinatia omului in fata fenomenului magnetismului dateaza de cel putin cateva mii de ani, datele cunoscute ducandu-ne la dovezi din jurul anului 600 BC, cand prima mentiune despre misterioasa proprietate este facuta de catre filozoful Thales din Milet care a observant ca magnetitea atrage fierul. Timp de cateva sute de ani, fenomenul a intrigat minti celebre, de la Pliniu la Platon si Sf. Augustin, desi o intelegere profunda a fenomenului nu se produsese. Lipsa uneltelor propice unei cercetari adecvate, credinte religioase diverse sau organizatii care suprimau dreptul de a pune intrebari si a fi curios in privinta legilor naturii au intarziat intelegerea fenomenului pe deplin.

Astfel in lipsa unei abordari si intelegeri stiintifice, fenomenul magnetismului a fost privit prin prisma animismului, teorie sustinuta de catre Thales din Milet si care afirma ca tot tot ceea ce exista in univers poseda un suflet. O alta teorie care astazi ar starni zambete a fost aceea a filozofului roman Lucretius care inainta ideea ca particulele emise de catre magnetita ar spulbera aerul dintre minereu si fier, producand astfel atractia fierului printr-un fenomen de aspiratie.

De la aceste teorii pana la aparitia primelor instrumente bazate pe proprietatile magnetice, compasul de exemplu, a fost doar un pas.

Iata cele mai importante momente din istoria magnetismului si a folosirii acestei proprietati:

600 BC – Filozoful grec Thales din Milet face prima observatie privind atractia exercitata asupra materialelor usoare cand se exercita o actiune de frecare electrostatica a unei bucati de ambra si inca o observatie privind faptul ca magnetita atrage fierul.
100 BC – Magnetita este utilizata in China la tablele divinatorii ale prezicatorilor.
50 BC – Lucretius, in poemul sau De Rerum Natura (Despre natura lucrurilor), mentioneaza teoria lui Epicur privind o explicatie oarecum stiintifica a fenomenului magnetismului – cea care sustine ca magnetita exercita un fenomen de aspiratie asupra fierului.
1086 – Astronomul si matematicianul chinez Shen Kua mentioneaza utilizarea compasului magnetic la navigatie.
1180 – Alexander Neckam, un calugar englez, face prima mentiune a utilizarii compasului magnetic de catre marinari europeni in lucrarea sa De Ustensilibus.
1269 – Cruciatul francez Pierre de Maricourt, cunoscut si ca Petrus Peregrinus face experimente simple cu magneti si scrie Epistola de Magnete in care descrie compasul, polii magnetici si abilitatea magnetilor puternici de a inversa polii magnetilor mai slabi.
1429 – Cristofor Columb descopera in timpul calatoriei sale catre vest ca, la traversarea Ecuatorului, acul magnetului isi modifica orientarea.
1551 – Matematecianul italian Girolamo Cardano observa diferenta dintre atractia magnetica si cea electrostatica.
1588 – Geograful italian Livio Sanuto mentioneaza pentru prima oara ideea ca pamantul are doi poli magnetici.

Pe la 1600, Revolutia Stiintifica era in in plin avant, perioada marcata din plin de noi descoperiri apartinand unor minti luminate precum Keppler, Galileo, Sir Francisc Bacon si nu numai. Dar primul om de stiinta care si-a pus amprenta pe acest secol a fost fizicianul englez William Gilbert care pe la 1601 a publicat sase volume cunoscute sub numele De Magnete, lucrare considerata de foarte multa lume apartinand comunitatii stiintifice ca fiind primul text stiintific cu adevarat deaoarece in aceasta lucrare, Gilbert descrie concluziile sale rezultate pe experimente reale, repetate pentru a putea sustitine si confirma rezultatele obtinute. Primul sau experiment in ceea ce priveste magnetismul a fost cel in care cu ajutorul unei sfere mici de magnetita denumita terrela sau micul pamant si un compas a demonstrat ca Pamantul este un magnet urias.
Desi unele din concluziile sale au fost gresite, de exemplu Gilbert a teoretizat ca satelitul natural al Pamantului, Luna este este mentinuta pe orbita in jurul Terrei de atractia magnetica exercitata de planeta, descoperirile sale sunt considerate un important pas inainte in utilizarea proprietatilor magnetice ale materialelor.

1600 – Gilbert publica lucrarea De Magnete, Magneticisique Corporibus et de Magno Magnete Tellure, prima lucrare stiintifica din istorie, deoarece expune concluzii obtinute pe baza unor experimente reale desfasurate in mod repetat pentru a putea multiplica rezultatele obtinute. Gilbert afirma pe baza experimentelor sale ca Pamantul este un magnet urias.
1629 – Filozoful iezuit Niccolo Cabeo publica observatiile sale asupra atractiei si respingerii materialelor in lucrarea sa Philosophia Magnetica
1644 – Filozoful francez Rene Descartes ofera una din primele explicatii mecanice si nu animistice asupra magnetismului implicand interactiuni complexe intre materiale.
1692 – Edmond Halley, matematician si astronom englez sugereaza ca Pamantul este format din sfere in sfere, fiecare din acestea rotindu-se si fiind independent magnetizata. Halley foloseste aceasta teorie pentru a demonstra modificarea in timp a axei magnetice a Pamantului.
1699 – Tot Halley incepe un test de masurare a inclinatiei magnetice care dureaza doi ani dupa care publica rezultatele obtinute.

Secolul urmator aduce unul dintre cei mai importanti oameni de stiinta ai tuturor timpurilor, Sir Isaac Newton. Acesta publica faimosul sau tratat asupra luminii si opticii chiar la inceputul secolului, tratat in care afirma ca lumina este formata din paricule, teorie care va fi intoarsa pe toate fetele de fizicienii secolelor urmatoare pana cand mai aproape de vremurile noastre, Einstein confirma afirmatiile lui Newton de acum 300 de ani cum ca lumina ar fi formata din unde electromagnetice si de asemenea afirma natura duala a luminii ca unda si particula in acelasi timp.

In domeniul magnetismului se intampla de asemenea multe:
1716 – Matematicianul si astronomul englez Edmond Halley speculeaza in mod corect ca fenomenul atmosferic numit aurora boreala se datoreaza efectului campului magnetic al Pamantului.
1745 – Gowin Knight descopera o metoda de a produce magneti artificiali care isi mentin proprietatile magnetice pentru perioade mai lungi. Noii magneti sunt utilizati de catre Knight pentru a produce busole foarte cautate de catre marinari dar si de oameni de stiinta.
1750 – John Mitchell, geolog englez publica un tratat asupra magnetilor artificiali, in care descrie cum se pot obtine magneti puternici. Perh Vilhelm Margentin scrie o scrisoare Academiei Suedeze a Stiintelor in care face comentarii asupra efectului exercitat de fenomenul aurorei boreale asupra unui ac magnetizat.

Totusi, electricitatea si magnetismul nefiind intelese pe deplin, multe idei ciudate , unele chiar hilare au aparut. De exemplu, fizicianul germjan Anton Mesmer sustinea ca poate vindeca o serie de boli prin intermediul magnetismului. Desi aceasta teorie a fost demontata de catre Benjamin Franklin mai tarziu, ea a pus bazele hipnotismului si altor tipuri de terapii magnetice.

Secolul care urmeaza a continuat seria descoperirilor in domeniul stiintei, fizicii si matematicii. Secolul incepe cu una din descoperirile care au marcat istoria: bateria lui Alessandro Volta. Acesta a observat ca daca intre doua straturi metalice exista umezeala, electricitatea poate fi generata, si cu cat avem mai multe straturi mai mult curent va fi generat. Acest organ electric artificial cum a fost numit, a fost primul instrument utilizat pentru a produce si mentine un curent electric prin intremediul unei reactii chimice.

1802 – In italia Gian Domenico Romagnosi descopera o legatura intre electricitate si magnetism atunci cand aobserva ca o pila voltaica poate devia un ac magnetic. Descoperirea sa trece insa neobservata de comunitatea stiintifica.

Hobber