Trenul MAGLEV

Trenul cu levitatie magnetica este un tip de tren care nu se deplaseaza cu ajutorul rotilor. Trenul prectic pluteste deasupra sinelor datorita efectului de respingere dintre electromagnetii situati pe sine si sub tren. Trenurile MAGLEV pot atinge viteze de pana la 500 km/ora. Primul astfel de tren a fost lansat in 1997 de Japonia (fireste).

Trenurile MAGLEV sunt considerate trenurile viitorului. Pentru a putea intelege mai bine de ce ele reprezinta viitorul trebuie sa aruncam o privire scurta asupra istoriei cailor ferate. Dezvoltarea transportului pe cai ferate a inceput pe la 1800. In anii pe care-i traim, viteza medie a unui tren conventional nu depaseste cu mult viteza trenurilor de la sfarsitul anilor 1890, astfel, se poate spune ca trenurile conventionale au atins limita dezvoltarii.

Franta, Germania si Japonia au trecut insa la exploatarea trenurilor de mare viteza, care pot atinge viteze de pana la 300-400 de km/ora, imbunatatire care are la baza sine de cale ferata mult mai bune si sisteme de control superioare. Dar si acest capitol a ajuns la nivelul maxim de dezvoltare iar costurile de intretinere sunt uriase din cauza frictiunii enorme dintre roti si calea de rulare.

Astfel, s-a cautat si s-a ajuns la dezvoltarea si punerea in practica a unui tip de vehicul pe sine care sa nu fie afectat de frictiunea metal-metal existenta la trenurile de mare viteza. Ideea transportului de tip MAGLEV exista de peste un secol. Omul a cautat dintotdeauna solutia pentru un transport pe distante mari la viteze superioare si costuri reduse (ne referim in special la cele de intretinere a mijloacelor). Ideea care sta la baza trenurilor MAGLEV este levitatia cu ajutorul campului magnetic astfel incat sa nu existe contact fizic intre calea ferata si tren.

Insa trecerea de la concept la un sistem real, operational, necesita un progres tehnologic serios. Primele tari care au si reusit sa puna la punct un tren cu adevarat operational au fost Germania si Japonia. In Japonia sistemul este chiar in functiune si are un record de peste un million de pasageri deja.

Doua concepte diferite stau la baza functionarii acestor trenuri:

1.    Suspensia electromagnetica EMS – foloseste electromagneti plasati pe corpul trenului, magneti care sunt atrasi de sinele metalice. Magnetii situati pe vehicul sunt infasurati in jurul ghidajelor si forta campului magnetic ridica trenul de pe sine.

2.    Suspensia electrodinamica EDS – produce levitatia trenului cu ajutorul fortelor de respingere produse de electromagneti supraconductori.
3.    Mai exista si un al treilea tip de tehnologie bazat pe magneti permanenti – Indutrack.

Trenurile MAGLEV se misca multa mai usor si sunt mai silentioase decat cele conventionale. Faptul ca functionarea lor nu se bazeaza pe tractiune si lipsa frictiunii fac ca accelerarea si reducerea vitezei sa se faca mult mai usor decat in cazul vehiculelor pe roti si mai mult de atat, nu sunt afectate de conditiile meteo. Energia necesara pentru a se putea produce levitatia reprezinta un procent mic din consumul general, procentul de putere cel mai mare este cel necesar pentru a invinge rezistenta aerului.

Sinele de cale ferata magnetica sunt cu totul diferite fata de cele conventionale. Spirele magnetizate plasate de-a lungul sinelor produc un efect de respingere al magnetilor puternici plasati sub tren producand astfel levitatia trenului la o inaltime intre intre 1 si 10 cm deasupra ghidajelor.

Odata ce levitatia este produsa, se induce un curent in spirele magnetice din ghidaje pentru a crea sistemul unic de campuri magnetice care imping trenul de-a lungul ghidajelor.

Trenurile MAGLEV plutesc pe o perna de aer, fapt care elimina frictiunea si impreuna cu forma extrem de aerodinamica permit atingerea unor viteze de pana la 500 de km pe ora, viteze de doua ori mai mari decat viteza atinsa de trenurile AMTRAK. Prin comparatie, un avion Boeing777 pe o ruta comerciala poate atinge viteze de pana la 905 km/ora. Dezvoltatorii sustin ca in viitor, trenurile MAGLEV vor lega orase aflate la peste 1500 de km unul de celalalt. La asemenea viteze, distanta dintre Roma si Paris va putea fi strabatuta in doua ore.

Desi costurile de constructie sunt foarte mari prin comparatie cu cele ale trenurilor conventionale, sistemul avand la baza cu totul alt concept si necesitand constructia totala pornind de la infrastructura, costurile de intretinere sunt extrem de reduse din cauza lipsei contactului intre tren si calea de rulare ceea ce asigura un procent redus de uzura.

Articol preluat din HowStuffWorks, Los Alamos National Laboratory si Wikipedia, the free encyclopedia
Traducerea si adaptarea Hobber.ro

Hobber