Din întâmplare, am găsit un fragment interesant care m-a atras într-o carte scrisă de Sal Rachele, Transformări planetare 2012-2030. Se referă la o explicaţie despre Punctul Zero şi tehnologia atingerii Punctului Zero utilizând însă în explicaţii proprietăţile magneţilor. Redau mai jos textul nemodificat:
<<Fizica maşinilor de punctul zero este prea complicată pentru a o include în această carte (implică înţelegerea ecuaţiilor vectoriale neliniare cu mai multe variabile, de exemplu). Totuşi, teoria este foarte simplă şi vom petrece un moment ca să vă luminăm. Cea mai simplă analogie este aceea cu un magnet bipolar, cum ar fi un magnet sub formă de bară. După cum ştiţi, un capăt al magnetului este încărcat pozitiv, iar celălalt capăt este încărcat negativ.
Electronii circulă de la capătul negativ spre capătul pozitiv, iar pozitronii circulă de la capătul pozitiv spre cel negativ. Totuşi, se întâmplă un lucru curios în punctul ce se află în echilibru exact între cei doi poli. În acest punct, electonii şi pozitronii îşi pierd momentan diferenţierea şi devin particule subatomice cu formă liberă (astfel creând atomi rezonoanţi monoatomici). Practic, nu există rezistenţă în zona nulă dintre polarităţi.
După cum probabil ştiţi, rezistenţa este cauzată de diferenţialul inerent dintr-un mediu (dispozitiv prin care trec electronii şi pozitronii). Cu alte cuvinte, rezistenţa este cauzată de interacţiunea între diferitele particule, care sunt defazate uşor sau total – în termeni de polaritate. Atunci când are loc o rezonanţă exactă (căci acela este punctul zero), aveţi ceea ce se numeşte „superconductivitate”, care, în esenţă, este opusul rezistenţei. (Cerem iertare acelora dintre voi care sunt oameni de ştiinţă în domeniul electricităţii, căci încercăm să dăm o explicaţie pentru nespecialişti. Ne dăm seama că omitm câteva lucruri importante şi simplificăm foarte mult definiţiile e care le dăm.)
În punctul în care aproape nu există rezistenţă, aveţi potenţial energetic aproape infinit. În acest caz este acesat câmpul infinit d eenrgie al planurilor eterice, întrucât sursa nedifierenţiată de energie crează un „tunel”, din tărâmul eteric până în tărâmul fizic. Exact în punctul în care polarităţile se află în echilibru, aveţi o mini-gaură de vierme, sau portal, care se deschide în tărâmurile eterice. >>
Toate aceste explicaţii legate de Punctul Zero pot să pară fanteziste astăzi, precum şi episoadele din Star Trek care au magnetizat generaţii de oameni. Mă gândesc însă că SF păreau şi multe din creaţiile lui Jules Verne acum peste o sută de ani, inovaţii care astăzi ne înconjoară în aproape toate aspectele vieţii noastre civilizate. Magneţii şi electromagneţii sunt doar unele dintre aceste aplicaţii ale ştiinţei în prezent.