Magnetismul uman: când oamenii se atrag ca magneții

Am găsit recent un articol despre magnetismul uman, care ne-a atras atenția… ca un magnet.

Stați liniștiți, nu este despre persoane care îndoaie linguri cu privirea 😉 ci despre magnetismul dintre oameni, care se manifestă într-un mod frumos atunci când este animat de energie pozitivă.

De ce spunem că un om „are magnetism”

Toți am cunoscut oameni în jurul cărora se adună ceilalți. Intră într-o încăpere și parcă se aprinde lumina. Îi asculți fără să te uiți la ceas, iar după o discuție cu ei pleci cu o idee nouă. Despre ei spunem că au carismă sau că au „magnetism”.

Comparația cu magnetul este potrivită. Un magnet nu trage după el orice. Atrage doar ce este făcut din materialul potrivit, iar forța crește pe măsură ce te apropii. La fel și oamenii: ne apropiem de cei care ne ascultă, ne zâmbesc și ne fac să ne simțim bine. Cu cât petrecem mai mult timp împreună, cu atât legătura este mai puternică.

Energie pozitivă, pe înțelesul tuturor

Nu este nimic misterios. Sunt lucruri mici, pe care le poate face oricine: zâmbetul de dimineață, un „mulțumesc” spus din inimă, ajutorul dat fără să fie cerut, o glumă bună când ziua este grea. Nimeni nu le măsoară cu aparate, dar toată lumea le simte.

Și, ca la magneți, funcționează în ambele sensuri. Un coleg bine dispus schimbă atmosfera unui birou întreg. Un client întâmpinat cu răbdare revine cu drag. Așa se adună, încet, o echipă și o comunitate.

Magnetismul uman în istorie: „magnetismul animal”

Ideea că oamenii ar avea un magnetism al lor nu este nouă. Prin anii 1770, medicul Franz Anton Mesmer susținea că prin corp circulă un fluid invizibil, pe care l-a numit „magnetism animal”, și că îl poate dirija cu mâinile sau cu magneți.

În 1784, regele Franței a cerut verificarea ideii. O comisie din care făceau parte Benjamin Franklin și chimistul Lavoisier a făcut teste în care nici cercetătorii, nici oamenii testați nu știau ce se întâmplă. Concluzia: fluidul nu a putut fi pus în evidență, iar efectele veneau din imaginația participanților.

Din povestea lui Mesmer a rămas totuși ceva frumos. Testele comisiei sunt printre primele din istorie făcute „la orb”, adică exact cum se verifică astăzi o idee nouă. Iar magnetismul uman a rămas în limbă, ca o metaforă pentru oamenii care ne atrag.

Magnetismul adevărat, de pus pe masă

Numele vine de la Magnezia, un oraș din Asia Mică, unde grecii antici au găsit o piatră care atrage fierul: magnetitul. Magnetismul lui, spre deosebire de cel uman, îl poți vedea cu ochii tăi. Cu pilitură de fier și un magnet, liniile câmpului apar pe o foaie albă în câteva secunde. Pașii sunt în articolul despre vizualizarea câmpului magnetic.

Iar pentru cine vrea să-și arate „magnetismul” printr-un gest mic, broșa magnetică în formă de inimă se prinde prin haine fără ac și nu lasă găuri în material. Mai multe idei găsești în categoria Idei de cadou și pe cadouriutile.ro, la idei de cadou.

Fiți magnetici!
Hobber